OLANDÉZ, -Ă, olandezi, -e, subst., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația de bază a Olandei sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Olandei sau populației ei, privitor la Olanda sau la populația ei. ♦ (Substantivat, f.) Limba olandeză. 3. S. f. Numele unei figuri de patinaj. 4. S. f. Rasă de vaci creată în Olanda și crescută pentru producția de lapte. – Olanda (n. pr.) + suf. -ez. Cf. it. olandese, fr. hollandais.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
OLANDÉZ, -Ă adj., s. m. f. (locuitor) din Olanda. ◊ (s.f.) limbă germanică vorbită în Olanda și în jumătatea de nord a Belgiei. (< fr. hollandais, it. olandese)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
OLANDÉZ s., adj. (rar) neerlandez. (Lalele ~.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
olandéz s. m., adj. m., pl. olandézi; f. sg. olandéză, g.-d. art. olandézei, pl. olandéze
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
RACORD OLANDÉZ s. (TEHN.) holendru.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink