OLECRÁN s.n. (Anat.) Apofiză a extremității superioare a cubitusului, formând proeminența cotului. [< fr. olécrâne, cf. gr. olene – cot, kranion – cap].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
OLECRÁN s. n. apofiză a extremității superioare a cubitusului, formând proeminența cotului. (< fr. olécrâne)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink