OLFACTOMÉTRU, olfactometre, s. n. (Med.) Aparat pentru măsurarea acuității olfactive. – Din fr. olfactomètre.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
OLFACTOMÉTRU s.n. Aparat pentru aprecierea acuității olfactive. [< fr. olfactomètre, cf. lat. olfactus – miros, gr. metron – măsură].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
OLFACTOMÉTRU s. n. aparat folosit în olfactometrie. (< fr. olfactomètre)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
olfactométru s. n., pl. olfactométre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink