OLIGOCÉN, -Ă, oligoceni, -e s. n., adj. 1. S. n. Epocă geologică aparținând perioadei superioare a paleogenului, caracterizată prin numuliți, lamelibranhiate, gasteropode, echinide, mamifere etc. 2. Adj. Care se referă la oligocen (1) sau la formațiile din această epocă. – Din fr. oligocène.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
OLIGOCÉN s.n. (Geol.) Epocă (serie) superioară a paleogenului. // adj. Care aparține acestei epoci. [< fr. oligocène, cf. gr. oligos – puțin, kainos – recent].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
OLIGOCÉN, -Ă adj., s. n. (din) epoca superioară a paleogenului. (< fr. oligocène)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
OLIGOCÉN s. (GEOL.) neonumulitic.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
oligocén adj. m., pl. oligocéni; f. sg. oligocénă, pl. oligocéne
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
oligocén s. n.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
OLIGOCÉN1 n. Perioadă superioară a paleogenului. /<fr. oligocene
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
OLIGOCÉN2 ~ă (~i, ~e) Care este caracteristic pentru perioada superioară a paleogenului. /<fr. oligocene
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink