OLIGOFRENÍE s. f. Stare patologică caracterizată prin rămânerea în urmă a dezvoltării facultăților psihice, însoțită uneori de tulburări ale dezvoltării fizice și de leziuni ale sistemului nervos central, ca urmare a unor suferințe cerebrale, survenite în perioada intrauterină, în cursul nașterii sau în perioada copilăriei. – Din fr. oligophrénie.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
OLIGOFRENÍE f. Boală psihică, înnăscută sau dobândită în copilărie, care se manifestă prin tulburări ale facultăților mintale și ale dezvoltării fizice. /<fr. oligophrénie
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
OLIGOFRENÍE s.f. (Med.) Stare patologică a omului, caracterizată prin dezvoltarea incompletă și întârziată a facultăților psihice; debilitate mintală. [Gen. -iei. / < fr. oligophrénie, cf. gr. oligos – puțin, phren – minte].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
OLIGOFRENÍE s. f. stare patologică a omului caracterizată prin dezvoltarea incompletă și întârziată a facultăților psihice; debilitate mintală. (< fr. oligophrénie)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
oligofreníe s. f. (sil. -fre-), art. oligofrenía, g.-d. art. oligofreníei; pl. oligofreníi
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink