OLOGEÁLĂ, ologeli, s. f. Faptul de a (se) ologi; neputința de a umbla; paralizie a picioarelor; ologire. – Ologi + suf. -eală.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
OLOGEÁLĂ s. cotonogeală. (~ unui animal.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
ologeálă s. f., g.-d. art. ologélii; pl. ologéli
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink