OLĂCÁR, olăcari, s. m. 1. (Înv. și reg.) Olac (1), curier. ♦ Îngrijitor al cailor de poștă. 2. (Înv.) Slujbaș însărcinat cu strângerea cailor de olac. – Olac + suf. -ar.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
OLĂCÁR s. v. curier, mesager, ștafetă.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
olăcár s. m., pl. olăcári
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
OLĂCÁR ~i m. înv. 1) v. OLAC II. 2) Îngrijitor de cai de poștă. 3) Slujbaș care strângea cai pentru olac. /olac + suf. ~ar
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink