Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: omenește , omeni (verb tranzitiv)   
OMENÉȘTE adv. 1. Din punct de vedere omenesc, în mod omenesc; cât poate un om. 2. În condiții omenești, ca oamenii; p. ext. cu omenie, cumsecade, cum se cuvine. – Om + suf. -ește.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
OMENÉȘTE adv. 1) În felul oamenilor; ca oamenii. A trăi ~. 2) fig. Cu omenie; cu bunăvoință; binevoitor. A se purta ~. /om + suf. ~ește
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
OMENÉȘTE adv. v. cumsecade.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
omenéște adv.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
OMENÍ, omenesc, vb. IV. Tranz. 1. (Pop.) A primi pe cineva în mod ospitalier; a ospăta, a cinsti. ♦ Refl. A se ospăta. 2. A cinsti, a onora, a slăvi. – Din om.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A OMENÍ ~ésc tranz. pop. 1) (persoane) A trata cu omenie (adăpostind, ospătând, acordând susținere etc.). 2) rar A înzestra cu trăsături de om; a face să aibă însușiri umane. /Din om
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
OMENÍ vb. v. cinsti, incarna, întruchipa, întrupa, ospăta, servi, trata.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
omení vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. omenésc, imperf. 3 sg. omeneá; conj. prez. 3 sg. și pl. omeneáscă
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2024 DEX online (http://dexonline.ro)