Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el.
Schimbă navigarea la un click.
Declinări/Conjugări
OMÍTE, omít, vb. III. Tranz. A lăsa (intenționat) la o parte, a neglija; a trece cu vederea, a uita (ceva ce trebuia amintit, făcut, spus etc.). – Din lat. omittere.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
OMÍTE vb. III. tr. A lăsa (intenționat) la o parte, a neglija; a uita (ceva). [P.i. omít. / < lat. omittere, cf. fr. omettre].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
OMÍTE vb. tr. a lăsa (intenționat) la o parte, a neglija; a uita (ceva). (< lat. omittere)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
OMÍTE vb. 1. a sări. (A ~ o parte din text.) 2. a scăpa, (fig.) a mânca. (A ~ o literă la culesul unui text.) 3. v. neglija. 4. a neglija, a uita, (latinism rar) a pretera. (N-a ~ nimic din câte știa că i-ar face plăcere.) 5. a ignora, a neglija, a nesocoti. (Te rog să nu ~ nici un element semnificativ.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
omíte vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. omít; conj. prez. 3 sg. și pl. omítă; part. omís
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
A OMÍTE omít tranz. A lăsa la o parte în mod voit; a trece sub tăcere. /<lat. omittere
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink