Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el.
Schimbă navigarea la un click.
Declinări/Conjugări
OMIZÍ, omizesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A curăța arborii de omizi. – Din omizi (pl. lui omidă).
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
omizí (omizésc, omizít), vb. (Trans.) A se face ziuă. Sl. omeziti (Candrea), cf. miji.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
omizí (omizésc, omizít), vb. – A zîmbi. Rut. myzaty „a-și ciuli urechile, a-și încorda privirea”, cf.Berneker, II, 63.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
OMÍDĂ, omizi, s. f. Larva fluturilor, dăunătoare pomilor, cu corpul alcătuit din segmente, uneori acoperit cu peri. ◊ Expr. A mânca ca omizile = a mânca foarte mult. ♦ Epitet dat unui om lacom, hrăpăreț. – Din ngr. o mídas.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
OMÍDĂ ~zi f. Larvă de fluturi cu corpul vermiform, dăunătoare arborilor și culturilor agricole. ◊ A mânca ca ~zile a mânca extrem de mult. [G.-D. omizii] /<ngr. omídas
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
omídă (omízi), s. f. – Larvă de insecte. – Mr. uńidă. Mgr. µίσας „vierme” (Hasdeu, Cuv. din Bătrîni, I, 259; Meyer, Alb. St., IV, 61; Murnu 39; Tiktin; Diculescu, Elementele, 489), cu aglutinarea art. o, sau includerea art. gr. ỏ, cf. o****e. Bg. omida pare a proveni din rom. (Capidan, Raporturile, 217). – Der. omizi, vb. (a curăți de omizi).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
omídă s. f., g.-d. art. omízii; pl. omízi
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink