OMOFÓR, omofoare, s. n. Veșmânt bisericesc în forma unei eșarfe, pe care arhiereul îl poartă pe umeri în timpul serviciului bisericesc. – Din sl. omoforŭ.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
omofór (omofoáre), s. n. – Podoabă sacrală la preoții ortodocși în formă de eșarfă. Mgr. ὠμαφόριον (Murnu 40), cf. sl. omoforu. Sec. XVII.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
omofór s. n., pl. omofoáre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
OMOFÓR ~oáre n. (în biserica ortodoxă) Haină îmbrăcată de arhiereu în timpul slujbei religioase. /<sl. omoforu
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink