OMOFÓRM, -Ă, omoformi, -e, adj. (Despre forme ale unor părți de vorbire diferite) Care coincide ca pronunțare. – Din fr. h*******e.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
OMOFÓRM, -Ă adj. (Despre unele forme izolate, din cadrul unor părți de vorbire diferite) Care coincide ca pronunțare. [Var. h******m, -ă adj. / < fr. h******me, rus. omoform].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
OMOFÓRM, -Ă adj. (despre unele forme izolate, din cadrul unor părți de vorbire diferite) care coincide formal. (< fr. h*******e)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
omofórm adj. m., pl. omofórmi; f. sg. omofórmă, pl. omofórme
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
OMOFÓRM ~ă (i, e) (despre formele unor părți de vorbire diferite) Care are formă coincidentă în pronunție. /<fr. h*******e
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink