OMORÂTÓR, -OÁRE, omorâtori, -oare, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care omoară; ucigător, ucigaș. ♦ Fig. Care torturează, chinuitor. 2. S. m. și f. Ucigaș, asasin. – Omorî + suf. -tor.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
OMORÂTÓR s., adj. 1. s., adj. v. criminal. 2. adj. v. ucigaș. 3. adj. distrugător, nimicitor, ucigător. (Substanță ~oare.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
omorâtór adj. m., s. m., pl. omorâtóri; f. sg. și pl. omorâtoáre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
OMORÂTÓR ~oáre (~óri, ~oáre) și fig. Care omoară; ucigător. /a omorî + suf. ~tor
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink