ONDULATÓR1, ondulatoare, s. n. Aparat care înregistrează semnalele telegrafice prin deviația unui ac indicator. – Din fr. ondulateur.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ONDULATOR2, -OARE, ondulatori, -oare, adj. (Rar) Care se leagănă ca valurile, care ondulează; unduitor, văluros. [Var.: ondulătór, -oáre adj.] – Ondula + suf. -tor.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ONDULATÓR s.n. Aparat pentru înregistrarea semnalelor telegrafice prin deviația unui ac indicator. [< fr. ondulateur].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
ONDULATÓR, -OÁRE I. adj. care se leagănă ca valurile. II. s. n. aparat pentru înregistrarea semnalelor telegrafice prin deviația unui ac indicator. (< fr. ondulateur)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
ondulatór (unduitor) adj. m., pl. ondulatóri; f. sg. și pl. ondulatoáre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
ondulatór s. n., pl. ondulatoáre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
ONDULĂTÓR, -OÁRE adj. v. ondulator2.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ONDULATÓR1 ~oáre n. 1) Aparat pentru recepționarea semnalelor telegrafice și înregistrarea lor pe o bandă de hârtie (sub formă de linie ondulată). 2) Instrument (electric) cu ajutorul căruia se ondulează părul; drot. /<fr. ondulateur
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
ONDULATÓR2 ~oáre (~óri, ~oáre) 1) Care ondulează; care se leagănă ca undele. 2) Care este caracteristic undelor sau valurilor; cu proprietăți de unde sau de valuri. /a (se) ondula + suf. ~tor
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink