ONÍRIC, -Ă, onirici, -ce, adj. 1. Privitor la vise, care aparține visului; care delirează, care aiurează din cauza unei obsesii sau unor halucinații. ◊ Delir oniric = delir asemănător cu visul, care se manifestă în unele boli psihice și în care bolnavul se comportă ca un somnambul. ♦ (Despre oameni) Care este străin de ce se întâmplă în jurul lui, care trăiește într-o lume de vis. 2. (Despre creații literare) care are ca temă principală situațiile onirice (1). – Din fr. onirique.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ONÍRIC, -Ă adj. Care se referă la vis; care are halucinații (cauzate de obsesii sau de anumite boli). ♦ (Liv.) Care se referă la onirism; delirant, halucinant. [< fr. onirique, cf. gr. oneiros – vis].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
ONÍRIC, -Ă adj. 1. referitor la vise, la onirism; (despre fenomene psihice) care se desfășoară în vis. ◊ (despre stări psihopatologice) asemănător visului; delirant, halucinant. 2. (despre creații literare) care presupune o stare de vis, inspirat de vis. (< fr. onirique)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
oníric adj. m., pl. onírici; f. sg. onírică, pl. onírice
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
ONÍRIC ~că (~ci, ~ce) 1) Care ține de vise; propriu viselor. Stare ~că. Viziune ~că. 2) Care are aspect de vis; asemănător cu un vis. Atmosferă ~că. Decor ~. /<fr. onirique
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink