ONOMATOMANÍE, onomatomanii, s. f. Revenire obsesivă în memorie a unui cuvânt, a unui nume, a unei cifre etc. – Din fr. onomatomanie.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ONOMATOMANÍE s.f. Obsesie a unui cuvânt, a unui nume, a unei cifre etc. [Gen. -iei. / < fr. onomatomanie, cf. gr. onoma – nume, mania – nebunie].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
ONOMATOMANÍE s. f. repetare obsesivă a unuia sau mai multor cuvinte, nume sau cifre. (< fr. onomatomanie)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
onomatomaníe s. f., art. onomatomanía, g.-d. art. onomatomaníei; pl. onomatomaníi
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink