ONTOGENÉTIC, -Ă, ontogenetici, -ce, adj. Care aparține ontogeniei, privitor la ontogenie, specific ontogeniei; ontogenic. – Din fr. ontogénétique.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ONTOGENÉTIC, -Ă adj. Referitor la ontogenie; specific ontogeniei; ontogenic. [< fr. ontogénétique].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
ONTOGENÉTIC, -Ă adj. referitor la ontogenie; ontogenic. (< fr. ontogénétique)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
ONTOGENÉTIC adj. (BIOL.) ontogenic.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
ontogenétic adj. → genetic
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
ONTOGENÉTIC ~că (~ci, ~ce) Care ține de ontogeneză; propriu ontogenezei. /<fr. ontogénétique
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink