ONTOGÓNIC, -Ă, ontogonici, -ce, adj. Referitor la ontogonie, de ontogonie. – De la ontogonie.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ONTOGÓNIC, -Ă adj. Referitor la ontogonie. [< fr. ontogonique].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
ontogónic adj. m., pl. ontogónici; f. sg. ontogónică, pl. ontogónice
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink