ONTOLOGÍE s. f., Ramură a filosofiei care studiază trăsăturile generale ale existenței. – Din fr. ontologie.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ONTOLOGÍE s.f. 1. Ramură a filozofiei având drept obiect existența ca atare, trăsăturile și principiile comune oricărei existențe. ♦ Teorie speculativă despre esențele sau principiile ultime ale tuturor lucrurilor. 2. Latură a materialismului dialectic care se referă la determinările și la structura realității obiective. [Gen. -iei. / < fr. ontologie, cf. gr. on – ființă, logos – studiu].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
ONTOLOGÍE s. f. ramură a filozofiei care studiază trăsăturile cele mai generale ale existenței; teoria existenței. (< fr. ontologie)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
ONTOLOGÍE s. (FILOZ.) teoria existenței.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
ontologíe s. f., art. ontología, g.-d. ontologíi, art. ontologíei
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
ONTOLOGÍE ~i f. 1) Ramură a filozofiei care se ocupă cu studiul bazelor și principiilor existenței; teorie a existenței. 2) Existență obiectivă a lucrurilor din realitate. [G.-D. ontologiei] /<fr. ontologie
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink