OPORTÚN, -Ă, oportuni, -e, adj. Care se întâmplă, care se face la momentul potrivit; adecvat situației, împrejurărilor; potrivit, indicat, nimerit, favorabil. – Din fr. opportun, lat. opportunus.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
OPORTÚN, -Ă adj. Întâmplat, survenit la timp, la momentul potrivit; nimerit, favorabil. [< fr. opportun, it. opportuno, lat. opportunus].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
OPORTÚN, -Ă adj. la momentul potrivit; prielnic, favorabil. (< fr. opportun, lat. opportunus)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
OPORTÚN adj., adv. 1. adj. v. nimerit. 2. adj. v. recomandabil. 3. adv. adecvat, indicat, nimerit, potrivit, recomandabil. (Nu mi se pare ~ să ...) 4. v. binevenit.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
Oportun ≠ inoportun, neoportun
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
oportún adj. m., pl. oportúni; f. sg. oportúnă, pl. oportúne
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
OPORTÚN ~ă (~i, ~e) Care convine locului și timpului avut în vedere; corespunzător situației; prielnic; favorabil; propice. /<fr. opportun, lat. opportunus
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink