OPORTUNÍSM s. n. Atitudine lipsită de principialitate a unei persoane care, pentru a-și satisface interesele personale, adoptă și aplică, după împrejurări, principii și păreri diferite. – Din rus. opportunizm, fr. opportunisme.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
OPORTUNÍSM n. 1) Atitudine (sau po-litică) a unei persoane sau a unui grup social, care, pentru a-și atinge scopul, adoptă după împrejurări, principii și opinii diferite; conformism. /<fr. opportunisme
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
OPORTUNÍSM s.n. 1. Lipsă de conduită morală, de fermitate și de principialitate, urmărind satisfacerea intereselor personale prin adoptarea și aplicarea, după împrejurări, a unor păreri și principii potrivite momentului. 2. Curent ideologic și politic în rândurile unor partide ale clasei muncitoare, care promovează ideea renunțării la mijloacele luptei revoluționare, la transformarea revoluționară a societății. [Cf. fr. opportunisme, rus. opportunizm].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
OPORTUNÍSM s. n. 1. curent ideologic-politic (în mișcarea muncitorească) care promova ideea renunțării la mijloacele luptei revoluționare. 2. lipsă de conduită morală, de fermitate și de principialitate, urmărind satisfacerea intereselor personale; oportunitate (2). (< fr. opportunisme, rus. opportunizm)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
oportunísm s. n.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink