OPOTERAPÍE s. f. Tratament aplicat în diferite boli care constă în administrarea de sucuri, extracte sau pulberi de țesuturi, de organe sau de glande endocrine; organoterapie. – Din fr. opothérapie.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
OPOTERAPÍE f. Metodă de tratare a diferitelor boli, constând în administrarea de sucuri, extracte sau pulberi de țesuturi, de organe etc. /<fr. opothérapie
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
OPOTERAPÍE s.f. (Med.) Metodă de tratament în care se întrebuințează sucuri extrase din glandele sau din țesuturile animale sănătoase pentru combaterea bolilor organelor sau ale țesuturilor corespunzătoare la om; organoterapie. [Gen. -iei. / < fr. opothérapie, cf. gr. opos – suc, therapeia – tratament, îngrijire].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
OPOTERAPÍE s. f. tratament cu sucuri extrase din glandele sau din țesuturile animale sănătoase pentru combaterea bolilor organelor ori ale țesuturilor corespunzătoare la om; organoterapie. (< fr. opothérapie)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
opoterapíe s. f., art. opoterapía., g.-d. opoterapíi, art. opoterapíei
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink