OPOZIȚIONÍST, -Ă, opoziționiști, -ste, adj. 1. Care face politică de opoziție. 2. Opus2, contrar. [Pr.: -ți-o-] – Opozițiune + suf. -ist.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
OPOZIȚIONÍST, -Ă adj. 1. Opus, contrar. 2. Care face politică de opoziție. [Pron. -ți-o-. / et. incertă].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
OPOZIȚIONÍST, -Ă adj. 1. opus, contrar. 2. care face politică de opoziție. (< opoziție + -/on/ist)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
OPOZIȚIONÍST s. v. oponent.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
opoziționíst adj. m. (sil. -ți-o-), pl. opoziționíști; f. sg. opoziționístă, pl. opoziționíste
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
OPOZIȚIONÍST ~stă (~ști, ~ste) 1) Care ține de opoziție; propriu opoziției. 2) și substantival (despre persoane) Care face opoziție. [Sil. -ți-o] /opoziție + suf. ~ist
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink