OPRÉG, oprege, s. n. Piesă caracteristică portului popular din unele regiuni ale țării, alcătuită dintr-o bucată dreptunghiulară și îngustă de țesătură, cu franjuri colorate, purtată peste poalele cămășii, în față și în spate sau numai în spate. – Din scr. opreg.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
OPRÉG, oprege, s. n. Fotă (având în partea de sus o platcă țesută, de care atârnă fire groase de lână în diferite culori). [Pl. și: opreguri] – Sb. opreg.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
oprég (oprége), s. n. – Șorț, jupon, poale de costum popular. Sb. opreg (Tiktin; cf. Conev 84). În Banat și Olt.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
oprég s. n. (sil. -preg), pl. oprége
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink