OPRESIÚNE, opresiuni, s. f. 1. Asuprire, oprimare, împilare. 2. (Înv.) Greutate în respirație (însoțită de dureri pectorale). ♦ Fig. Depresiune sufletească, descurajare, deprimare. [Pr.: -si-u-. – Var.: (înv.) oprésie s. f.] – Din fr. oppression, lat. oppressio, -onis.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
OPRESIÚNE s.f. Asuprire, împilare, oprimare. [Pron. -si-u-. / cf. fr. oppression, lat. oppresio].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
OPRESIÚNE s. f. asuprire, oprimare, împilare. (< fr. oppression, lat. oppressio)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
OPRESIÚNE s. v. oprimare.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
opresiúne s. f. (sil. -pre-) presiune
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
OPRESIÚNE ~i f. 1) Ansamblu de acțiuni care oprimă omul; asuprire; împilare. 2) Greutate în respirație (însoțită de dureri petorale). 3) fig. Tulburare psihică însoțită de indispoziție și de depresiune sufletească. [Sil. -pre-si-u-] /<fr. oppression, lat. oppressio, ~onis
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink