OPRESÓR, -OÁRE, opresori, -oare, s. m. și f., adj. (Persoană) care oprimă; asupritor. – Din fr. oppresseur.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
OPRESÓR, -OÁRE asj. Asupritor. // s.m. și f. Cel care oprimă. [Cf. fr. oppresseur].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
OPRESÓR, -OÁRE adj., s. m. f. (cel) care oprimă; asupritor. (< fr. oppresseur)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
OPRESÓR adj., s. asupritor, exploatator, împilător, opresiv, persecutor, prigonitor, (înv.) mâncător, năpăstuitor, obiditor, (fig.) apăsător. (Forțele ~oare.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
Opresor ≠ oprimat
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
opresór s. m., adj. m. (sil. -pre-), pl. opresóri; f. sg. și pl. opresoáre, g.-d. sg. art. opresoárei
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
OPRESÓR1 ~oáre (~óri, ~oáre) m. și f. Persoană care oprimă; om care exercită o opresiune; asupritor; împilător; exploatator. [Sil. -pre-] /<fr. oppresseur
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
OPRESÓR2 ~oáre (~óri, ~oáre) Care oprimă; care exercită o opresiune; asupritor, exploatator. [Sil. -pre-] /<fr. oppresseur
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink