OPTIMÉTRU, optimetre, s. n. Instrument optic de mare precizie cu care se măsoară dimensiunile pieselor. – Din fr. optimètre.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
OPTIMÉTRU s.n. (Tehn.) Instrument de precizie pentru măsurarea dimensiunilor pieselor. [< fr. optimètre].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
OPTIMÉTRU s. n. instrument optic de precizie pentru măsurarea dimensiunilor pieselor. (< fr. optimètre)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
optimétru s. n. (sil. -tru), art. optimétrul; pl. optimétre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
OPTIMÉTRU ~e n. Instrument optic de mare precizie pentru măsurarea dimensiunilor unor piese. /<fr. optimetre
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink