OPTOELECTRÓNIC, -Ă I. adj. referitor la optoelectronică. ♦ dispozitiv ~ = dispozitiv care transformă un semnal luminos într-unul electric și invers. II. s. f. ramură a fizicii care studiază relațiile dintre electronică și radiațiile luminoase. (< fr. optoélectronique)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
optoelectrónic adj. m. (sil. -to-e-), pl. optoelectrónici; f. sg. optoelectrónică, pl. optoelectrónice
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink