OPULÉNȚĂ, opulențe, s. f. (Livr.) Bogăție, belșug, abundență. – Din fr. opulence, lat. opulentia.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
OPULÉNȚĂ s.f. (Liv.) Bogăție, îmbelșugare, belșug. [< fr. opulence, lat. opulentia].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
OPULÉNȚĂ s. f. bogăție, belșug, abundență. (< fr. opulence, lat. opulentia)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
OPULÉNȚĂ s. v. abundență, belșug, bogăție, îmbelșugare, îndestulare, prisos.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
Opulență ≠ mizerie, pauperitate, penurie, pauperism
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
opulénță s. f., g.-d. art. opulénței; pl. opulénțe
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
OPULÉNȚĂ ~e f. Caracter opulent. /<fr. opulence, lat. opulentia
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink