OPȚIONÁL, -Ă, opționali, -e, adj. Cu caracter de opțiune; facultativ. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. optionnel.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
OPȚIONÁL, -Ă adj. (Liv.) Referitor la o opțiune; prin opțiune; de voie, la alegere. [Pron. -ți-o-. / cf. engl. optional].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
OPȚIONÁL, -Ă adj. cu caracter de opțiune; facultativ. (< fr. optionnel)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
OPȚIONÁL adj. facultativ. (Curs ~.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
opționál adj. m. (sil. -ți-o-), pl. opționáli; f. sg. opționálă, pl. opționále
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
OPȚIONÁL ~ă (~i, ~e) Care are caracter de opțiune; facultativ. [G.-D. opțiunii; Sil. -ți-o-] /<fr. optionnel
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink