ORÁNIȚĂ, oranițe, s. f. (Reg.) 1. Prăjină cu cange la vârf, de care se servesc marinarii și pescarii. 2. Luntre pescărească cu fundul lat. – Din scr. oranica.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
orániță (oránițe), s. f. – Plută, canoe. – Var. vraniță. Sb. oranica (Tiktin). În Olt. și Munt.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
orániță s. f., g.-d. art. orániței; pl. oránițe
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink