ORBEÁLĂ, orbeli, s. f. (Reg.) Slăbire a vederii; orbire. – Orbi + suf. -eală.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
orbeálă s. f., g.-d. art. orbélii; pl. orbéli
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink