Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: orbeca (verb) , orbecare (substantiv feminin)   
ORBECÁRE, orbecări, s. f. (Înv.) Acțiunea de a orbeca; orbecăire. – V. orbeca.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ORBECÁRE s. v. bâjbâială, bâjbâire, bâjbâit, bâjbâitură, dibuială, dibuire, dibuit, orbecăială, orbecăire, orbecăit.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
orbecáre s. f., g.-d. art. orbecării; pl. orbecări
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
ORBECÁ, órbec, vb. I. Intranz. (Înv. și reg.) A orbecăi. – Din orb2.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A ORBECÁ órbec intranz. înv. , reg. v. A ORBECĂI. /Din orb
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
ORBECÁ vb. v. bâjbâi, dibui, orbecăi, pipăi.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
orbecá vb., ind. prez. 1 sg. orbéc, 3 sg. și pl. orbécă
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2024 DEX online (http://dexonline.ro)