ORBICULÁR, -Ă, orbiculari, -e, adj. Rotund, globular. ♦ (Substantivat, m.) Mușchi de formă circulară care înconjură pleoapele și buzele, determinând, prin contracție, închiderea și deschiderea acestora. – Din fr. orbiculaire, lat. orbicularis.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ORBICULÁR, -Ă adj. Rotund, care descrie o circumferință, circular; orbiculat. ♦ s.m. Mușchi circular plasat în jurul pleoapelor și buzelor, acționând asupra lor. [Cf. fr. orbiculaire, lat. orbicularis].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
ORBICULÁR, -Ă I. adj. globular, rotund; circular. II. adj., s. m. (mușchi circular) în jurul pleoapelor și buzelor. (< fr. orbiculaire, lat. orbicularis)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
ORBICULÁR adj. v. circular, globular, ro-tund, sferic, sferiform.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
orbiculár adj. m., pl. orbiculári; f. sg. orbiculáră, pl. orbiculáre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
ORBICULÁR1 ~ă (~i, ~e) Care este rotund; circular. /<fr. orbiculaire, lat. orbicularis
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
ORBICULÁR2 ~i m. Mușchi sub formă de cerc. /<fr. orbiculaire, lat. orbicularis
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink