ORBITÁL, -Ă, orbitali, -e, adj. 1. Care aparține orbitei cerești, privitor la orbita unui corp ceresc. ♦ (Despre un mobil) Care parcurge o orbită. 2. Care aparține sau se află în orbita oculară. – Din fr. orbital.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ORBITÁL, -Ă adj. 1. Referitor la orbita unui corp ceresc. ♦ (Despre un mobil) Care parcurge o orbită. 2. Al orbitei ochiului; orbitar. [Cf. fr. orbital].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
ORBITÁL, -Ă I. adj. referitor la orbita unui corp ceresc. ◊ (despre un mobil, un vehicul) care parcurge o orbită. II. s. m. ~ atomic = zonă din jurul unui nucleu atomic. (< fr. orbital)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
orbitál (al orbitei cerești) adj. m., pl. orbitáli; f. sg. orbitálă, pl. orbitále
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
ORBITÁL ~ă (~i, ~e) 1) Care ține de orbite; propriu orbitelor. 2) (despre un corp mobil) Care se mișcă pe orbită. /<fr. orbital
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink