ORCHESTRÁNT, -Ă, orchestranți, -te, s. m. și f. Persoană care face parte dintr-o orchestră; instrumentist. – Orchestră + suf. -ant.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ORCHESTRÁNT, -Ă s.m. și f. Instrumentist care cântă într-o orchestră. [Var. orhestrant s.m.f. / cf. fr. orchestrant].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
ORCHESTRÁNT, -Ă s. m. f. instrument care cântă într-o orchestră. (< fr. orchestrant)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
ORCHESTRÁNT s. (MUZ.) instrumentist, (înv.) sunător.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
orchestránt s. m., pl. orchestránți
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
ORCHESTRÁNT ~ți m. Muzicant care cântă la un instrument într-o orchestră; instrumentist. /orchestră + suf. ~ant
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink