ORCHESTRIONÉT, orchestrionete, s. n. Instrument muzical cu manivelă, mai mic decât orchestrionul, care execută muzică înregistrată pe benzi de carton perforate. [Pr.: -tri-o-] – Orchestrion + suf. -et.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ORCHESTRIONÉT s.n. Instrument muzical cu manivelă, care execută muzică înregistrată pe benzi de carton perforate. [Pron. -tri-o-. / < orchestrion + -et].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
ORCHESTRIONÉT s. n. instrument muzical cu manivelă, mai mic decât orchestrionul, care execută muzică înregistrată pe benzi de carton perforate. (< orchestrion + -et)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
orchestrionét s. n. (sil. -tri-o-), pl. orchestrionéte
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink