Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el.
Schimbă navigarea la un click.
Declinări/Conjugări
ORDONANȚÁRE, ordonanțări, s. f. Acțiunea de a ordonanța și rezultatul ei. – V. ordonanța.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ORDONANȚÁRE s.f. Acțiunea de a ordonanța și rezultatul ei. [< ordonanța].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
ordonanțáre s. f., g.-d. art. ordonanțării; pl. ordonanțări
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
ORDONANȚÁ, ordonanțez, vb. I. Tranz. A dispune plata unei sume prin emiterea unei ordonanțe, a unui ordin de plată. – Din fr. ordonnancer.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A ORDONANȚÁ ~éz tranz. înv. (plăți) A cere printr-o ordonanță. /<fr. ordonnancer
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
ORDONANȚÁ vb. tr. a elibera un ordin de plată (a unei sume). (< fr. ordonnancer)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
ORDONANȚÁ vb. (FIN.) (rar) a mandata. (A ~ plățile curente.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
ordonanțá vb., ind. prez. 1 ordonanțéz, 3 sg. și pl. ordonanțéază
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink