OREÁDĂ, oreade, s. f. Nimfă din mitologia greco-romană, care locuia prin munți și prin peșteri. [Pr.: -re-a-] – Din fr. oréade.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
OREÁDĂ s.f. (Mit.) Divinitate, nimfă a munților. [Pron. -re-a-. / < fr. oréade, cf. lat. oreas, gr. oreais < oros – munte].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
OREÁDĂ RE-A-/ s. f. (mit.) nimfă a munților și peșterilor. (< fr. oréade)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
oreádă s. f. (sil. -re-a-), g.-d. art. oreádei; pl. oreáde
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink