OREIÓN, oreioane, s. n. Boală contagioasă și epidemică de natură virotică, frecventă la copii, care se manifestă prin febră și prin inflamarea glandelor salivare parotide. [Pr.: -re-ion] – Din fr. oreillons.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
OREIÓN s.n. Boală infecțioasă epidemică, manifestată prin inflamarea glandei parotide. [Pron. -re-ion. / < fr. oreillons].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
OREIÓN s. n. parotidită epidermică. (< fr. oreillon)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
OREIÓN s. (MED.) parotidită epidemică.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
oreión s. n. (sil. -re-ion), pl. oreioáne
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink