ORFELÍN, -Ă, orfelini, -e s. m. și f., adj. (Rar) (Copil) orfan. – Din fr. orphelin.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ORFELÍN, -Ă s.m. și f. (Liv.) Orfan. [< fr. orphelin].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
ORFELÍN, -Ă s. m. f. (copil) orfan. (< fr. orphelin)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
ORFELÍN adj., s. v. orfan.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
orfelín s. m., adj. m., pl. orfelíni; f. sg. orfelínă, g.-d. art. orfelínei, pl. orfelíne
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink