Dex organizare

ORGANIZÁRE, organizări, s. f. Acțiunea de a (se) organiza și rezultatul ei; p. ext. rânduială, disciplină, ordine. ♦ Orânduire, alcătuire. ◊ Organizarea producției = ansamblu de măsuri privind stabilirea, asigurarea și coordonarea mijloacelor de producție și a forței de muncă în vederea desfășurării producției cu maximum de eficiență economică. Organizarea muncii = ansamblu de măsuri privind asigurarea și utilizarea eficientă a forței de muncă. – V. organiza.

ORGANIZÁRE s.f. Acțiunea de a organiza și rezultatul ei. [< organiza].

ORGANIZÁRE s. f. acțiunea de a organiza; (p. ext.) rânduială, disciplină, ordine. ◊ alcătuire, orânduire. ♦ ~ social(-economică) = formațiune socială; ~ de stat = organizare politică și teritorială a unui stat. (< organiza)

ORGANIZÁRE s. 1. v. constituire. 2. v. înființare. 3. ordonare, sistematizare, structurare. (~ materialului documentar.) 4. v. structură. 5. struc-tură. (~ unei celule.) 6. v. ordine. 7. v. întocmire. 8. ordine, rânduială, rost. (~ lumii.)

Organizare ≠ dezordine, neordine

organizáre s. f., g.-d. art. organizării; pl. organizări

ORGANIZÁ, organizez, vb. I. Tranz. A face ca un grup social, o instituție etc. să funcționeze sau să acționeze organic (repartizând însărcinările și coordonându-le conform unui plan adecvat); a stabili și a coordona mijloacele tehnice, economice, administrative, astfel încât să permită executarea în condiții optime a unui proces. ♦ Refl. A proceda metodic și ordonat în acțiunile sale, a-și coordona acțiunile orientându-se după un plan; a-și strânge și a-și întări forțele. ♦ A pregăti temeinic o acțiune după un plan bine chibzuit; a întocmi, a alcătui, a aranja, a orândui. – Din fr. organiser.

A ORGANIZÁ ~éz tranz. 1) (activități, acțiuni etc.) A orândui după un plan chibzuit în prealabil. ~ un concert. ~ o vânătoare. 2) (instituții, întreprinderi, societăți etc.) A face să-și desfășoare activitatea în condiții optime. 3) (persoane sau colectivități) A face să se organizeze. /<fr. organiser

A SE ORGANIZÁ mă ~éz intranz. (despre persoane sau colectivități) A se uni, coordonându-și acțiunile (în vederea realizării unui scop comun). /<fr. organiser

ORGANIZÁ vb. I. tr. A orândui, a așeza, a coordona situația, lucrările, activitatea unui stat, a unei instituții, a unui grup social etc. în așa fel încât să funcționeze organic, lucrând după un plan adecvat la îndeplinirea unui anumit scop. ♦ A pregăti temeinic o acțiune etc. ♦ refl. A proceda metodic și ordonat în acțiunile sale. [Cf. fr. organiser, it. organizzare].

ORGANIZÁ vb. I. tr. a orândui, a așeza, a coordona activitatea unui stat, a unei instituții, grup social etc., astfel încât să funcționeze organic. ◊ a pregăti temeinic o acțiune etc. II. refl. a proceda metodic și ordonat în acțiunile sale. (< fr. organiser)

ORGANIZÁ vb. 1. v. constitui. 2. v. înființa. 3. v. aranja. 4. a ordona, a sistematiza, a structura. (A ~ întregul material în vederea ...)

A (se) organiza ≠ a (se) dezorganiza

organizá vb., ind. prez. 1 sg. organizéz, 3 sg. și pl. organizeáză