ORGANOGRAFÍE s. f. 1. Parte a zoologiei și a botanicii care se ocupă cu descrierea organelor animalelor sau ale vegetalelor. 2. Descriere amănunțită a părților care alcătuiesc un instrument muzical și a felului de funcționare a acelui instrument. – Din fr. organographie.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ORGANOGRAFÍE s.f. 1. Ramură a zoologiei și a botanicii care se ocupă cu descrierea organelor animalelor și ale vegetalelor. 2. Descrierea amănunțită a părților unui instrument muzical și a modului de funcționare a acestuia. [Gen. -iei. / < fr. organographie].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
ORGANOGRAFÍE s. f. 1. (biol.) studiu și descriere anatomo-morfologică a organelor; organologie (1). 2. descrierea amănunțită a părților unui instrument muzical și a modului lui de funcționare. (< fr. organographie)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
organografíe s. f. (sil. -gra-), art. organografía, g.-d. organografíi, art. organografíei
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink