ORGANOLOGÍE s.f. 1. Studiul organelor. 2. Studiul instrumentelor. [Gen. -iei. / < fr. organologie].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
ORGANOLOGÍE s. f. 1. organografie (1). 2. studiul istoriei instrumentelor muzicale. (< fr. organologie)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
organologíe s. f., art. organología, g.-d. art. organologíei
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
ORGANOLOGÍE (‹ fr.) s. f. Ramură a muzicologiei care studiază instrumente muzicale după surse manuscrise sau iconografice și după structură. se mai ocupă de clasificarea, restaurarea și istoria instrumentelor muzicale.
Sursa: Dicționar enciclopedic | Permalink