ÓRGANON s. n. (Livr.) Instrument, mijloc de muncă și de cercetare științifică. – Din ngr. órganon.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ORGANÓN n. livr. Instrument, mijloc de muncă și de cercetare științifică. /<ngr. órganon
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
ORGANÓN s.n. 1. Instrument al gândirii, denumire dată de bizantini celor cinci scrieri despre logică ale lui Aristotel. 2. Instrument teoretic de cercetare științifică. [< gr. organon – instrument, cf. fr. organon].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
ORGANÓN s. n. instrument al gândirii, al cercetării științifice. (< gr. organon)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
organón s. n.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
ORGANÓN (‹ ngr., fr.) s. n. Nume dat în mod tradițional celor șase tratate de logică ale lui Aristotel („Categoriile”, „Despre interpretare”, „Analiticele prime”, „Analiticele secunde”, „Topica”, „Respingerile sofistice”) și reflectând concepția peripateticienilor care susțineau că logica nu este o parte a filozofiei, ci un instrument al tuturor cercetărilor. Prin extindere, termenul se folosește la desemnarea unei logici sau a unei metode (Fr. Bacon, Novum Organum).
Sursa: Dicționar enciclopedic | Permalink