ORGANOPATÍE s.f. Boală a organelor, însoțită de leziuni. [Gen. -iei. / < fr. organopathie].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
ORGANOPATÍE s. f. afecțiune căreia îi corespunde o leziune organică. (< fr. organopathie)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
organopatíe s. f., art. organopatía, g.-d. organopatíi, art. organopatíei
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink