ORGANOTERAPÍE, organoterapii, s. f. Tratament medical care constă în administrarea de extracte de organe sau de glande endocrine; opoterapie. – Din fr. organothérapie.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ORGANOTERAPÍE f. Terapie cu ajutorul unor preparate obținute din organe și țesuturi de origine animală. /<fr. organothérapie
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
ORGANOTERAPÍE s.f. (Med.) Tratament care constă în administrarea de extracte de organe sau chiar de organe. [Gen. -iei. / < fr. organothérapie, cf. gr. organon – organ, therapeia – tratament].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
ORGANOTERAPÍE s. f. opoterapie. (< fr. organothérapie)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
organoterapíe s. f.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink