Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el.
Schimbă navigarea la un click.
Declinări
ORGÓLIU, orgolii, s. n. Părere foarte bună, adesea exagerată È™i nejustificată, despre sine însuÈ™i, despre valoarea È™i importanÈ›a sa socială; îngâmfare, vanitate, suficiență, trufie. – Din it. orgoglio. Cf. fr. orgueil.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ORGÓLIU s.n. Mândrie, vanitate, trufie. [Pron. -liu, pl. -ii. / < it. orgoglio, cf. fr. orgueil].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
ORGÓLIU s. n. mândrie exagerată; vanitate, trufie. (< it. orgoglio)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
ORGÓLIU s. v. îngâmfare.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
orgóliu s. n. [-liu pron. -liu], art. orgóliul; pl. orgólii, art. orgóliile (sil. -li-i-)
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
ORGÓLIU ~i n. Opinie foarte avantajoasă, de cele mai multe ori exagerată, asupra valorii sau importanței personale, care depășește aprecierile altora. [Sil. -liu] /<it. orgoglio
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink