ORHIDÉE, orhidee, s. f. (La pl.) Nume dat unei familii de plante erbacee monocotiledonate, cu tulpină simplă, frunze alterne întregi, cu flori mari, colorate, cu trei petale, dintre care una se termină de obicei în formă de pinten răsucit (Orchidaceae); (și de la sg.) plantă care face parte din această familie. [Pr.: -de-e] – Din germ. Orchidee, fr. orchidées.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ORHIDÉE s.f.pl. Familie de plante erbacee răspândite mai ales în pădurile tropicale ale Americii, cu flori mari, frumos colorate, care au trei petale, dintre care una în formă de pinten întors; orhidacee; (la sg.) plantă din această familie. [Pron. -de-e, sg. invar., var. orchidee s.f.pl. / cf. fr. orchidées, it. orchidea].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
ORHIDÉE s. f. pl. familie de plante monocotiledonate erbacee tropicale cu flori mari, frumos colorate, care au trei petale, dintre care una în formă de pinten întors. (< fr. orchidées, germ. Orchidee)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
orhidée s. f., art. orhidéea, g.-d. art. orhidéei; pl. orhidée
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
ORHIDÉE ~ f. 1) la pl. Familie de plante erbacee perene, cu tuberculi sau rizomi, cu frunze întregi și cu flori mari, pintenate, viu colorate (reprezentanți: papucul-doamnei, poroinicul etc.). 2) Plantă din această familie. [G.-D. orhideei; Sil. -de-e] /<ger. Orchidee, fr. orchidées
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink