ORIENTÁBIL, -Ă, orientabili, -e, adj. Care poate fi condus, care poate fi orientat. [Pr.: -ri-en-] – Orienta + suf. -bil. Cf. fr. orientable.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ORIENTÁBIL, -Ă adj. Care poate fi orientat. [Pron. -ri-en-. / cf. fr. orientable].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
ORIENTÁBIL -Ă adj. care poate fi orientat. (< fr. orientable)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
orientábil adj. m. (sil. -ri-en-), pl. ortentábili; f. sg. orientábilă, pl. orientábile
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
ORIENTÁBIL ~ă (~i, ~e) Care poate fi orientat; în stare să fie supus orientării. [Sil. -ri-en-] /a (se) orienta + suf. ~bil
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink